Nu Te Ascunde!

INSPIRAȚIE DE LA CAMPIONI

O vizită la medic i-a schimbat viața.

La fel se poate întâmpla și în cazul pacienților cu epilepsie, pentru care tratamentul adecvat prescris de un specialist este piatra de temelie pentru controlul acestei afecțiuni.

–

David Popovici, campion mondial la natație, este ambasadorul campaniei #NuTeAscunde, o campanie de conștientizare a epilepsiei.

Epilepsia este una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice, cu o prevalență de aproximativ 0,7%.
Bell GS, Neligan A, Sander JW. An unknown quantity–the worldwide prevalence of epilepsy. Epilepsia. 2014;5
Epilepsia reprezintă o predispoziție de a genera crize epileptice cu consecințe neurobiologice, cognitive, psihologice și sociale .
Liga Internațională împotriva Epilepsiei

Tipuri de Crize

O criză este definită ca o modificare tranzitorie a statusului clinic al pacientului din cauza unei descărcări neuronale excesive. Semnele și simptomele cheie ale crizelor stau la baza clasificării acestora.⁽¹⁾

Crize Focale

Sunt caracterizate prin semne și simptome cu debut motor sau non-motor și se pot manifesta prin blocarea comportamentului, a procesului de învățare, tulburări emoționale sau senzoriale. Orice criză focală poate fi caracterizată prin menținerea sau deteriorarea stării de conștientă.

Crize cu Debut GeneralizaT

Crizele epileptice generalizate sunt rezultatul perturbării rețelelor neuronale cu implicarea bilaterală a creierului și pot conduce la pierderi de conștiință, căderi sau contracții musculare masive. Crizele cu debut generalizat pot fi , de asemenea, motorii sau non motorii.

Crize cu Debut Necunoscut

Se numește criză cu debut necunoscut, când începutul unei convulsii nu este cunoscută. Pe măsură ce medicul neurolog află mai multe informații, o criză cu debut necunoscut poate fi diagnosticată, ulterior, drept criză focală sau generalizată.⁽²⁾

Referințe:

(1) Neurol Clin 34 (2016) 837–847 http://dx.doi.org/10.1016/j.ncl.2016.06.015

(2) Fisher R.S.;Cross J.H.;D’Souza C.;French J.A.;Haut S.R.;Higurashi N.;Hirsch E.;Jansen F.E.;Lagae L.;Moshe S.L.;Peltola J.;Roulet PerezE.;Scheffer I.E.;Schulze-Bonhage A.;Somerville E.;Sperling M.;Yacubian E.M.;Zuberi S.M.;Instruction manual for the ILAE 2017 operational classification of seizure types;Epilepsia;2017;58;4:531-542

Factori declanșatori

Identificarea factorului declanșator care a dus la o criză a fost raportată de 89,8% dintre pacienți și 85,5% dintre aparținători.⁽³⁾

Cei mai frecvenți factori declanșatori au fost raportați ca fiind oboseala, stresul și privarea de somn.

26% dintre pacienți au declarat că pot să prevină apariția de noi crize, cele mai comune tehnici fiind: odihna, medicația și relaxarea.

Referințe:

(3) The lived experience of initial symptoms of and factors triggering epileptic seizures Jaya Pinikahana 1, Joanne Dono Epilepsy Behav 2009 ;15(4);513-

Diagnostic întârziat:
Cauze și impact

Diagnosticul epilepsiei se bazează pe obținerea anamnezei detaliate de la pacienți și poate fi adesea o provocare pentru alte specialități medicale, în afara neurologiei.

Cauze

Motivul principal pentru diagnosticul întârziat în epilepsie este lipsa de recunoaștere a crizelor de către pacienți, familii și profesioniști medicali. Mulți furnizori de servicii medicale au dificultăți în diferențierea corectă a crizelor epileptice și a crizelor non-epileptice doar pe baza caracteristicilor clinice și luarea deciziilor și evaluarea ulterioară variază foarte mult. Aproximativ 60% dintre persoanele cu epilepsie au crize focale, iar majoritatea pacienților cu epilepsie focală vor experimenta inițial doar crize non-motorii. ⁽⁴⁾ Identificarea crizelor anterioare non-motorii ar ajuta diagnosticarea timpurie a epilepsiei și instituirea tratamentului cu medicamente anti-convulsivante.

Consecințe

O astfel de întârziere a diagnosticului poate duce la o calitate redusă a vieții, tulburări cognitive, răniri, accidente de vehicule cu motor (MVA) și risc crescut de mortalitate. În multe cazuri, un singur medicament necostisitor poate duce efectiv la libertatea de crize, o calitate mai bună a vieții, și îmbunătățirea capacității de învățare (cognitive) la persoanele cu epilepsie.⁽⁵⁾

Referințe:

(4) Diagnostic Delay in Epilepsy: the Scope of the Problem Jacob Pellinen1 · Jaqueline French2 · Kelly G. Knupp3 Accepted: 26 October 2021 © The Author(s)

Informează-te. Mergi la medic. Tratează-te!

Medicația cu medicamente antiepileptice (AED) este piatra de temelie a tratamentului pentru epilepsie și aproape 70% dintre pacienți obțin un control al crizelor cu un tratament adecvat.⁽⁵⁾

Play

Referințe:

(5) Brodie MJ, Barry SJ, Bamagous GA, Norrie JD, Kwan P. Patterns of treatment response in newly diagnosed epilepsy. Neurology. 2012;78(20):1548-1554.

Controlul crizelor

Ținta tratamentului este să permită pacienților să trăiască o viață pe cât posibil normală, liberă de crize epileptice și cu minime reacții adverse.⁽⁶⁾ Alegerea tratamentului trebuie adaptată cu grija fiecărui pacient și fiecărui tip de criză.⁽⁷⁾

Sportul

În prezent, consensul general este că la persoanele cu epilepsie controlată nu ar trebui să existe restricții la practicarea exercițiilor fizice , cu excepția scufundărilor, parașutismului și a altor sporturi la înălțime.⁽⁸⁾

Statut profesional

S-a demonstrat că pacienţii care au epilepsie controlată, sunt liberi de convulsii și fără alte complicații, nu au probleme ocupaționale. Există diferențe în situația socio-profesională a pacienților în funcție de starea lor clinică.⁽⁹⁾

Referințe:

(6) 1. Kerr, M.P. The impact of epilepsy on patients’ lives. Neurologica (2012)

(7)Does the concept of resilience contribute to understanding good quality of life in the context of epilepsy? Adele Ring a , Ann Jacoby a, ⁎, Gus A. Baker b, Anthony Marson b, Margaret M.; February 2016 ; Epilepsy & Behavior 56:153-164

(8) Epilepsy and physical exercise José Pimentel ¹, Raquel Tojal ², Joana Morgado; Seizure 25 (2015) 87–94

(9)Socio-occupational and employment profile of patients with epilepsy A. Marinas a , E. Elices b , A. Gil-Nagel c , J. Salas-Puig d , J.C. Sánchez e , M. Carreño f , V. Villanueva g, J. Rosendo h , J. Porcel i , J.M. Serratosa a, Epilepsy & Behavior 21 (2011) 223–227