Meniu
Meniu
O vizită la medic i-a schimbat viața.
La fel se poate întâmpla și în cazul pacienților cu epilepsie, pentru care tratamentul adecvat prescris de un specialist este piatra de temelie pentru controlul acestei afecțiuni.
–
David Popovici, campion mondial la natație, este ambasadorul campaniei #NuTeAscunde, o campanie de conștientizare a epilepsiei.
O criză este definită ca o modificare tranzitorie a statusului clinic a pacientului din cauza unei descărcari neuronale excesive. Semnele și simptomele cheie ale crizelor stau la baza clasificării acestora.
Sunt caracterizate prin semne și simptome cu debut motor sau non-motor și se pot manifesta prin blocarea comportamentului, a procesului de învățare, tulburări emoționale sau senzoriale. Orice criză focală poate fi caracterizată prin menținerea sau deteriorarea stării de conștientă.
Crizele epileptice generalizate sunt rezultatul perturbării rețelelor neuronale cu implicarea bilaterală a creierului și pot conduce la pierderi de conștiință, căderi sau contracții musculare masive. Crizele cu debut generalizat pot fi , de asemenea, motorii sau non motorii.
Se numește criză cu debut necunoscut, când începutul unei convulsii nu este cunoscută. Pe măsură ce medicul neurolog află mai multe informații, o criză cu debut necunoscut poate fi diagnosticată, ulterior, drept criză focală sau generalizată.
Identificarea factorului declanșator care a dus la o criză a fost raportată de 89,8% dintre pacienți și 85,5% dintre aparținători.
Cei mai frecvenți factori declanșatori au fost raportați ca fiind oboseala, stresul și privarea de somn.
26% dintre pacienți au declarat că pot să prevină apariția de noi crize, cele mai comune tehnici fiind: odihna, medicația și relaxarea.
Diagnosticul epilepsiei se bazează pe obținerea anamnezei detaliate de la pacienți și poate fi adesea o provocare pentru alte specialități medicale, în afara neurologiei.
Motivul principal pentru diagnosticul întârziat în epilepsie este lipsa de recunoaștere a crizelor de către pacienți, familii și profesioniști medicali. Mulți furnizori de servicii medicale au dificultăți în diferențierea corectă a crizelor epileptice și a crizelor non-epileptice doar pe baza caracteristicilor clinice și luarea deciziilor și evaluarea ulterioară variază foarte mult. Aproximativ 60% dintre persoanele cu epilepsie au crize focale, iar majoritatea pacienților cu epilepsie focală vor experimenta inițial doar crize non-motorii. Identificarea crizelor anterioare non-motorii ar ajuta diagnosticarea timpurie a epilepsiei și instituirea tratamentului cu medicamente anti-convulsivante.
O astfel de întârziere a diagnosticului poate duce la o calitate redusă a vieții, tulburări cognitive, răniri, accidente de vehicule cu motor (MVA) și risc crescut de mortalitate. În multe cazuri, un singur medicament necostisitor poate duce efectiv la libertatea de crize, o calitate mai bună a vieții, și îmbunătățirea capacității de învățare (cognitive) la persoanele cu epilepsie.
Medicația cu medicamente antiepileptice (AED) este piatra de temelie a tratamentului pentru epilepsie și aproape 70% dintre pacienți nu au crize cu un tratament adecvat.
Ținta tratamentului este să permită pacienților să trăiască o viață pe cât posibil normală, liberă de crize epileptice și cu minime reacții adverse. Alegerea tratamentului trebuie adaptată cu grija fiecărui pacient și fiecărui tip de criză.
În prezent, consensul general este că la persoanele cu epilepsie controlată nu ar trebui să existe restricții la practicarea exercițiilor fizice , cu excepția scufundărilor, parașutismului și a altor sporturi la înălțime.
S-a demonstrat că pacienţii care au epilepsie controlată, sunt liberi de convulsii și fără alte complicații, nu au probleme ocupaționale. Există diferențe în situația socio-profesională a pacienților în funcție de starea lor clinică.
Campanie de conștientizare a epilepsiei, susținută de UCB Pharma.
Campanie avizată ANDMDMR.
Copyright © 2022 – nuteascunde.ro
RO-N-DA-EPI-2200001
